miercuri, 26 august 2009
The Yes Men save the world
Daca vreti sa faceti ceva impotriva magariilor marilor corporatii Yes Men va propun o solutie. Cititi postul acesta, dati click pe link-uri si sigur veti pune acest film pe lista "de vazut neaparat". Asa am facut si eu. Nu stiu daca o sa ajunga in cinematografele din Romania dar suntem un popor istet si mai ales cu acces la internet :-).
marți, 25 august 2009
Despre libertatea de a alege
Pana acum cateva zile stiam doar ca exista "Penn & Teller Bullshit". Habar nu aveam cu ce se mananca si presupuneam ca este despre dedesubturile magiei dat fiind faptul ca Penn si Teller sunt magicieni care un show foarte popular in Las Vegas. Insa acum m-am lamurit. Emisiunea asta (sau show, asa cum este ea denumita in engleza) prezinta ceea ce pentru creatorii ei - respectiv Penn si Teller - este bullshit. Traducerea literala in romana este rahat de taur (bull - taur, shit - rahat). Pe scurt, rahat. Eu prefer cuvantul in engleza. Are o sonoritate care este in armonie cu urechile mele.
Temele care sunt discutate sunt variate - de la metoda din spatele Alcoliciilor Anonimi, trecand prin dreptul care il ai sa folosesti cuvinte considerate injurioase si ajungand la ecologie si tendinte ca New Age si Feng Shui. In opinia lui Penn si Teller, mult chestii care ne inconjoara sunt bullshit. Adica sunt supersitii si idei care nu au sustinere logica. De exemplu, ca prin hipnoza iti poti mari sanii sau penisul. Sincer, am vazut primele 2 sezoane si nu cred ca fi gasit un singur subiect care sa imi provoace reactii de respingere totala. Nici macar episodul in care spun ca reciclarea hartiei si plasticului este de fapt ineficienta si chiar este mai costisitoare, in termeni de resurse si plouare, decat obtinerea respectivelor materiale prin metode traditionale. Si asta pentru ca isi sustin punctul de vedere cu numere si statistici.
Stiu, statisticile sunt noua religie in care avem incredere. Si pot fi manipulate. Iar asta ma aduce la libertatea de alegere (credeati ca nu mai ajung si asta, nu?). Pana la urma, este liber sa alegi ce crezi. Vrei sa crezi ca lumea a fost creata in 6 zile si are numai 6000 de ani vechime? Vrei sa crezi ca o pastila te va scapa de kilogramele in plus? Vrei sa crezi ca te-au rapit extraterestrii? Nu am nimic impotriva. Dar nu incerca sa imi impui mie credintele tale personale. Daca eu vreau dovezi, sau ideile tale nu se potrivesc cu sistemul meu de concepte sau cu felul in care vreau sa ma comport, asa este treaba mea. Nu poti sa imi ceri sa ader la ceea ce tu crezi. Si nu ma supar daca imi spui ca sistemul meu de credinte este bullshit. Nu ma deranjeaza. Poate este bullshit. Poate peste 5 ani tot ceea ce cred eu va fi infirmat de o descoperire oarecare. Insa asta este cheia pe care eu ma bazez. Eu cred ca totul se schimba si ca este imposibil sa fiu detinatoarea adevarului absolut. Insa daca tu incerci sa imi spui ca de fapt ca poti afla adevarul absolut daca faci X sau crezi in Y, atunci radarul meu de bullshit se activeaza. Eu vreau sa fiu flexibila. Vreau sa stiu ca, pusa in fata dovezilor, o sa imi schimb parerea. Ca de fapt mai avem intodeauna ceva de aflat, ca mai exista o solutie, o varianta sau o explicatie. Mi se pare linistitor ca pot rezolva o problema prin mai multe metode, care au evoluat in timp. Varietate inseama o baza solida de evolutie. Si tu nu poti sa imi cer sa devin statica si unilaterala numai pentru asa este conceptia ta despre lume sau un anumit subiect. Stiu, este greu sa cer flexibilitate de la cineva care pretuieste rigiditatea. Si ajungem si la problema de fond: frica de libertate. Sa alegi poate fi uneori inspaimantator. Pentru ca s-ar putea sa fi singura (singurul) in cercul tau de cunostinte care va alege respectiva idee sau comportament. Si s-ar putea sa fi ostracizat din cauza asta. Iar animalul social din tine iti sopteste in permanenta: sa fii ca ceilalti este calea prin care supravietuiesti. Insa nu ti se pare ca uneori costul este uneori prea mare? Mai ales acum, cand supravietuirea nu mai este un imperativ atat de stringent?
Temele care sunt discutate sunt variate - de la metoda din spatele Alcoliciilor Anonimi, trecand prin dreptul care il ai sa folosesti cuvinte considerate injurioase si ajungand la ecologie si tendinte ca New Age si Feng Shui. In opinia lui Penn si Teller, mult chestii care ne inconjoara sunt bullshit. Adica sunt supersitii si idei care nu au sustinere logica. De exemplu, ca prin hipnoza iti poti mari sanii sau penisul. Sincer, am vazut primele 2 sezoane si nu cred ca fi gasit un singur subiect care sa imi provoace reactii de respingere totala. Nici macar episodul in care spun ca reciclarea hartiei si plasticului este de fapt ineficienta si chiar este mai costisitoare, in termeni de resurse si plouare, decat obtinerea respectivelor materiale prin metode traditionale. Si asta pentru ca isi sustin punctul de vedere cu numere si statistici.
Stiu, statisticile sunt noua religie in care avem incredere. Si pot fi manipulate. Iar asta ma aduce la libertatea de alegere (credeati ca nu mai ajung si asta, nu?). Pana la urma, este liber sa alegi ce crezi. Vrei sa crezi ca lumea a fost creata in 6 zile si are numai 6000 de ani vechime? Vrei sa crezi ca o pastila te va scapa de kilogramele in plus? Vrei sa crezi ca te-au rapit extraterestrii? Nu am nimic impotriva. Dar nu incerca sa imi impui mie credintele tale personale. Daca eu vreau dovezi, sau ideile tale nu se potrivesc cu sistemul meu de concepte sau cu felul in care vreau sa ma comport, asa este treaba mea. Nu poti sa imi ceri sa ader la ceea ce tu crezi. Si nu ma supar daca imi spui ca sistemul meu de credinte este bullshit. Nu ma deranjeaza. Poate este bullshit. Poate peste 5 ani tot ceea ce cred eu va fi infirmat de o descoperire oarecare. Insa asta este cheia pe care eu ma bazez. Eu cred ca totul se schimba si ca este imposibil sa fiu detinatoarea adevarului absolut. Insa daca tu incerci sa imi spui ca de fapt ca poti afla adevarul absolut daca faci X sau crezi in Y, atunci radarul meu de bullshit se activeaza. Eu vreau sa fiu flexibila. Vreau sa stiu ca, pusa in fata dovezilor, o sa imi schimb parerea. Ca de fapt mai avem intodeauna ceva de aflat, ca mai exista o solutie, o varianta sau o explicatie. Mi se pare linistitor ca pot rezolva o problema prin mai multe metode, care au evoluat in timp. Varietate inseama o baza solida de evolutie. Si tu nu poti sa imi cer sa devin statica si unilaterala numai pentru asa este conceptia ta despre lume sau un anumit subiect. Stiu, este greu sa cer flexibilitate de la cineva care pretuieste rigiditatea. Si ajungem si la problema de fond: frica de libertate. Sa alegi poate fi uneori inspaimantator. Pentru ca s-ar putea sa fi singura (singurul) in cercul tau de cunostinte care va alege respectiva idee sau comportament. Si s-ar putea sa fi ostracizat din cauza asta. Iar animalul social din tine iti sopteste in permanenta: sa fii ca ceilalti este calea prin care supravietuiesti. Insa nu ti se pare ca uneori costul este uneori prea mare? Mai ales acum, cand supravietuirea nu mai este un imperativ atat de stringent?
vineri, 21 august 2009
Politica, politicieni si cei care ii voteaza (sau nu)
Toata saptamana am urmarit doua asa zise dezbateri politice. Prima este introducerea asigurarii medicale administrate de stat in SUA si a doua comisia pentru investigarea Elenei Udrea.
AMBELE SUBIECTE imi provoaca o stare pe care nu pot sa o definesc. In parte este furie, in parte dezgust, in parte pura teroare si putina depresie.
Sunt furioasa pentru ca clasa politica este de fapt doar varful aisbergului unor interese economice oarbe si distructive. De fiecare data cand citesc despre o noua initiativa legislativa - asta in special in Romania - primul meu gand este "ale cui interese economice sunt promovate prin aceasta lege?". Si sunt furioasa pentru gandesc asa.
Am devenit cinica. Cred ca cinismul se dezvolta inevitabil daca esti in contact cu politica, fie numai prin faptul ca citesti stirile din aceasta zona. Iar asta este un gand in aceiasi masura deprimant cat imi provoca furie.
OK, sa trecem la chestii concrete. In America este un reviriment al miscarii din anii '50 cand se vanau comunistii. Initiativa a democratilor, in frunte cu Obama, care vor sa introduca o asigurare medicala universala, prin care toti americanii sa beneficieze de asistenta medicala, este de ajuns sa trimita toti conservatorii, bigotii si HMO-urile intr-o frenezie greu de inteles. Obama este acuzat fie ca este facist (pentru ca statul va controla costurile si nu va plati pentru anumite medicamente sau proceduri) fie comunist pentru ca vrea sa nationalizeze o industrie care (in SUA cel putin) este privata. Da, in SUA serviciile medicale oferite contra cost si doar de companii private. Este adevarat, legea obliga angajatorii sa ofere angajatilor asigurare medicala. Insa, daca nu indeplinesti anumite criterii fie ti se refuza asigurarea, fie te vei trezi cu o factura imensa de platit (Sicko de Michael Moore explica chestiile astea foarte bine). Aproximativ 50 de milioane de americani nu au asigurare medicala. Pentru ca nu isi permit sa cumpere una sau pentru ca nu sunt angajati cu norma intreaga si astfel angajatorii nu sunt obligati sa le asigure asigurarea medicala. Si acum vin si eu si intreb: de ce sa lupti impotriva unei asigurari universale? De neinteles. OK, nu ai incredere in stat pentru ca niciodata statul nu a fost un bun administrator si coruptia se strecoara cu usurinta. Dar daca iti pierzi asigurarea si ai nevoie de asistenta medicala nu crezi ca un minim de ingrijire este mai bun decat deloc? Sunt oameni in SUA care isi cos singuri ranile pentru ca nu isi permit sa se duca la spital. Traficul de medicamente cumparate din Mexic si vandute la preturi mult mai mici decat in farmacii este omniprezent (si periculos, pentru ca uneori poti lua doza gresita, dat fiind faptul ca toate instructiunile sunt int-o limba care nu o stii, sau, si mai rau, sunt medicamente contrafacute). De cand deloc este mai bine decat un pic in ceea ce priveste asistenta medicala?
Sa trecem in Romania. Nu stiu cum si de ce Monica Iacob Ridzi a ajuns sa fie investigata. Sigur sunt la mijloc niste interese politice (a aparut in presa si este mai usor sa fie aruncata in groapa leilor decat sa fie musamalizata situatia). Nu acelasi lucru se poate spune despre Elena Udrea. Mai intai trebuie sa spun ca eu sunt uimita de buzz-ul care o inconjoara pe aceasta doamna. Desi este clar ca are serioase lipsuri in ceea ce priveste cultura generala, ca sa nu mai vorbim de educatia oratorica si bunul-simt, este unul dintre politicienii cei mai mediatizati la ora actuala. Sau, pentru a fi mediatizat trebuie sa fie prost, verbally challenged si mitocan. Iar toata tevatura cu actul care dovedeste ca este vinovata si care ulterior se dovedeste ca este masluit este mult prea strident si inevitabil te duce cu gandul la musamalizare (sau, mai bine spus, manipulare). Iar publicul din Romania are o singura reactie: da cu lehamite din mana si spune "asta este".
De ce trebuie sa fie asa? Sigur, replica lui Jay Leno pe aceasta tema ("daca Dumnezeu ar fi vrut sa votam ne-ar fi dat canditati") este amuzanta. Dar este si periculoasa. Recunosc, la ultimele alegeri nu m-am dus sa votez. A decide care este raul cel mai mic a devenit un exercitiu obositor. Si inca nu am gasit nici o alternativa viabila pentru sanctionarea politicienilor. Sper ca intr-o zi sa avem optiuni in aceasta privita. Iar organizatiile societatii civile, neafiliate politic, sa aiba asta de multa influenta incat sa poata determina schimbari legislative si in aparatul de stat.
Si-am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa.
AMBELE SUBIECTE imi provoaca o stare pe care nu pot sa o definesc. In parte este furie, in parte dezgust, in parte pura teroare si putina depresie.
Sunt furioasa pentru ca clasa politica este de fapt doar varful aisbergului unor interese economice oarbe si distructive. De fiecare data cand citesc despre o noua initiativa legislativa - asta in special in Romania - primul meu gand este "ale cui interese economice sunt promovate prin aceasta lege?". Si sunt furioasa pentru gandesc asa.
Am devenit cinica. Cred ca cinismul se dezvolta inevitabil daca esti in contact cu politica, fie numai prin faptul ca citesti stirile din aceasta zona. Iar asta este un gand in aceiasi masura deprimant cat imi provoca furie.
OK, sa trecem la chestii concrete. In America este un reviriment al miscarii din anii '50 cand se vanau comunistii. Initiativa a democratilor, in frunte cu Obama, care vor sa introduca o asigurare medicala universala, prin care toti americanii sa beneficieze de asistenta medicala, este de ajuns sa trimita toti conservatorii, bigotii si HMO-urile intr-o frenezie greu de inteles. Obama este acuzat fie ca este facist (pentru ca statul va controla costurile si nu va plati pentru anumite medicamente sau proceduri) fie comunist pentru ca vrea sa nationalizeze o industrie care (in SUA cel putin) este privata. Da, in SUA serviciile medicale oferite contra cost si doar de companii private. Este adevarat, legea obliga angajatorii sa ofere angajatilor asigurare medicala. Insa, daca nu indeplinesti anumite criterii fie ti se refuza asigurarea, fie te vei trezi cu o factura imensa de platit (Sicko de Michael Moore explica chestiile astea foarte bine). Aproximativ 50 de milioane de americani nu au asigurare medicala. Pentru ca nu isi permit sa cumpere una sau pentru ca nu sunt angajati cu norma intreaga si astfel angajatorii nu sunt obligati sa le asigure asigurarea medicala. Si acum vin si eu si intreb: de ce sa lupti impotriva unei asigurari universale? De neinteles. OK, nu ai incredere in stat pentru ca niciodata statul nu a fost un bun administrator si coruptia se strecoara cu usurinta. Dar daca iti pierzi asigurarea si ai nevoie de asistenta medicala nu crezi ca un minim de ingrijire este mai bun decat deloc? Sunt oameni in SUA care isi cos singuri ranile pentru ca nu isi permit sa se duca la spital. Traficul de medicamente cumparate din Mexic si vandute la preturi mult mai mici decat in farmacii este omniprezent (si periculos, pentru ca uneori poti lua doza gresita, dat fiind faptul ca toate instructiunile sunt int-o limba care nu o stii, sau, si mai rau, sunt medicamente contrafacute). De cand deloc este mai bine decat un pic in ceea ce priveste asistenta medicala?
Sa trecem in Romania. Nu stiu cum si de ce Monica Iacob Ridzi a ajuns sa fie investigata. Sigur sunt la mijloc niste interese politice (a aparut in presa si este mai usor sa fie aruncata in groapa leilor decat sa fie musamalizata situatia). Nu acelasi lucru se poate spune despre Elena Udrea. Mai intai trebuie sa spun ca eu sunt uimita de buzz-ul care o inconjoara pe aceasta doamna. Desi este clar ca are serioase lipsuri in ceea ce priveste cultura generala, ca sa nu mai vorbim de educatia oratorica si bunul-simt, este unul dintre politicienii cei mai mediatizati la ora actuala. Sau, pentru a fi mediatizat trebuie sa fie prost, verbally challenged si mitocan. Iar toata tevatura cu actul care dovedeste ca este vinovata si care ulterior se dovedeste ca este masluit este mult prea strident si inevitabil te duce cu gandul la musamalizare (sau, mai bine spus, manipulare). Iar publicul din Romania are o singura reactie: da cu lehamite din mana si spune "asta este".
De ce trebuie sa fie asa? Sigur, replica lui Jay Leno pe aceasta tema ("daca Dumnezeu ar fi vrut sa votam ne-ar fi dat canditati") este amuzanta. Dar este si periculoasa. Recunosc, la ultimele alegeri nu m-am dus sa votez. A decide care este raul cel mai mic a devenit un exercitiu obositor. Si inca nu am gasit nici o alternativa viabila pentru sanctionarea politicienilor. Sper ca intr-o zi sa avem optiuni in aceasta privita. Iar organizatiile societatii civile, neafiliate politic, sa aiba asta de multa influenta incat sa poata determina schimbari legislative si in aparatul de stat.
Si-am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa.
marți, 18 august 2009
Scrii un post si castigi un telefon - cum sa rezisti sa nu te inscrii?
Vreau un smartphone. HTC a fost intodeauna in top 3. Dar nu ma lasa overdraftul meu sa il cumpar. Si cum la diferite varste ai diferite strategii de a obtine ce vrei si de a te raporta la tehnologie m-am gandit sa le incerc pe toate. Poate una dintre ele are succes :-).
La doi ani:
Vrea telefonul sa ma joc! AAAAAAAAAAAAAAAAA (pauza de efect - se stege nasul si se suspina covingator) AAAAAAAAAAAAAAA Da-mi-l!
In adolescenta:
Nu ma intelegi. Nu este doar un telefon. In plus, o sa fiu prima care are asa ceva. Toti prietenii mei o sa ma invidieze. Dar tu nu vrei niciodata sa fiu fericita. (lacrimile "garnisesc" strategic discursul)
20 si ceva de ani
Iubi, am vazut ieri un telefon asa de dragut! Insa nu am destui bani sa il cumpar acum. Promit ca ma revansez (fluturat de gene si un zambet sugestiv) daca mi-l cumperi.
30 si ceva de ani
Draga, este un smartphone! Are multime de functii si nu costa chiar o avere. Daca il iau pe asta cel putin doi ani de zile nu o sa auzi din partea mea ca vreau un telefon nou.
40 si ceva de ani
Afurisit de telefon! Are atatea functii incat mi-am prins urechile! Ajuta-ma sa invat ce face si iti iau si tie unul! (cererea se adreseaza copilului pasionat de tehnologie care saliveaza pe langa noul tau telefon pe care ti l-ai luat pentru ca consultantul de la magazin l-a laudat in termeni elogiosi).
50 + ani
Din pacate nu am mind frame-ul necesar pentru aceasta varsta (sau conceptia societatii despre cum trebuie sa fii la aceasta varsta). Sper sa raman intodeauna in adolescenta in ceea ce priveste ritmul de a tine pasul cu tehnologia.
P.S. Conteaza faptul ca am pe Google Reader RSS-uri de la tot felul de site-uri cu gagdeturi? (recunosc, la vremea cand am aflat despre concurs nu aveam si siteul gadgeteer.ro) Plus the fact that my chromosomes are XX?
Post scris pentru concursul "Imi doresc un HTC Magic", organizat de Gadgeteer.ro si Vodafone Romania.
La doi ani:
Vrea telefonul sa ma joc! AAAAAAAAAAAAAAAAA (pauza de efect - se stege nasul si se suspina covingator) AAAAAAAAAAAAAAA Da-mi-l!
In adolescenta:
Nu ma intelegi. Nu este doar un telefon. In plus, o sa fiu prima care are asa ceva. Toti prietenii mei o sa ma invidieze. Dar tu nu vrei niciodata sa fiu fericita. (lacrimile "garnisesc" strategic discursul)
20 si ceva de ani
Iubi, am vazut ieri un telefon asa de dragut! Insa nu am destui bani sa il cumpar acum. Promit ca ma revansez (fluturat de gene si un zambet sugestiv) daca mi-l cumperi.
30 si ceva de ani
Draga, este un smartphone! Are multime de functii si nu costa chiar o avere. Daca il iau pe asta cel putin doi ani de zile nu o sa auzi din partea mea ca vreau un telefon nou.
40 si ceva de ani
Afurisit de telefon! Are atatea functii incat mi-am prins urechile! Ajuta-ma sa invat ce face si iti iau si tie unul! (cererea se adreseaza copilului pasionat de tehnologie care saliveaza pe langa noul tau telefon pe care ti l-ai luat pentru ca consultantul de la magazin l-a laudat in termeni elogiosi).
50 + ani
Din pacate nu am mind frame-ul necesar pentru aceasta varsta (sau conceptia societatii despre cum trebuie sa fii la aceasta varsta). Sper sa raman intodeauna in adolescenta in ceea ce priveste ritmul de a tine pasul cu tehnologia.
P.S. Conteaza faptul ca am pe Google Reader RSS-uri de la tot felul de site-uri cu gagdeturi? (recunosc, la vremea cand am aflat despre concurs nu aveam si siteul gadgeteer.ro) Plus the fact that my chromosomes are XX?
Post scris pentru concursul "Imi doresc un HTC Magic", organizat de Gadgeteer.ro si Vodafone Romania.
miercuri, 12 august 2009
Bus time
Am descoperit de curand o metoda foarte placuta de a folosi timpul pe care il petrec prin autobuze si metrou: audiobook-ul. Sunt o cititoare avida si, in plus, canalul meu senzorial favorit este cel vizual. Insa un audiobook are cateva avantaje certe: volum mic (atat de mic cat este MP3 player-ul tau), nu trebuie sa pui semn unde ai ramas, primesti informatia cu un efort mai mic.
Dezavantaje sunt destule: castile nu acopera perfect zgomotul din ambient, nu poti sa revii asupra unor fraze, poti pierde anumite informatii daca esti distras de altceva, este mai greu sa raspunzi la telefon :-).
Una peste alta, am decis ca imi plac audiobook-urile. Acum ascult "Training the mind, healing the body" de Deepak Chopra si David Simon. Medicina aruveyda este chiar interesanta.
Dezavantaje sunt destule: castile nu acopera perfect zgomotul din ambient, nu poti sa revii asupra unor fraze, poti pierde anumite informatii daca esti distras de altceva, este mai greu sa raspunzi la telefon :-).
Una peste alta, am decis ca imi plac audiobook-urile. Acum ascult "Training the mind, healing the body" de Deepak Chopra si David Simon. Medicina aruveyda este chiar interesanta.
luni, 10 august 2009
Alb si negru in client service
Astazi am vrut sa platesc la dentist restul sumei care o aveam de dat pe extractia de saptamana trecuta. Insa, supriza: "fonduri insuficiente". Eu: "nu se poate, astazi mi-a intrat salariul, am verificat". Si pe urma imi aduc aminte: contractul meu de overdraft expira in august. Am uitat sa trec asta in agenda si acum am cardul blocat pentru ca cei de la Unicredit nu am un minim de consideratie pentru clienti sa iti dea un SMS prin care sa iti aduca aminte de o chestie care, din punctul meu de vedere, este responsabilitatea lor. Iar oamenii nu se pot mandri cu o memorie de elefant (din pacate) si foarte putini dintre noi pot afirma ca isi pun chestii in agenda pentru anul viitor. Nu mai spun ca anul trecut incercam sa platesc un bilet de avion online si nu puteam. A fost nevoie de 2 zile intregi in care am dat telefoane peste telefoane ca in sfarsit sa depisteze "problema": acelasi contract de overdraft expirat.
Ironic este faptul ca cabinetul unde ma duc sa am grija de dantura mea este opusul nesimtirii si indiferentei afisata de Unicredit. Nu trebuie sa platesti integral o procedura in aceiasi zi, ti se trimite un reminder pe SMS cu o zi inainte de programare, esti sunat a doua dupa o interventie chirurgicala pentru a verifica ca totul este in ordine, ti se da un plan orientativ de tratament care include preturile si daca ti se promite ca ve fi sunat(a) inapoi, poti sa fii sigur(a) ca asa se intampla.
Oare cand vor invata si firmele din Romania (in special bancile) ca clientii se pastreaza deoarece ii tratezi cu consideratie si nu pentru ca ai preturile cele mai mici?
Ironic este faptul ca cabinetul unde ma duc sa am grija de dantura mea este opusul nesimtirii si indiferentei afisata de Unicredit. Nu trebuie sa platesti integral o procedura in aceiasi zi, ti se trimite un reminder pe SMS cu o zi inainte de programare, esti sunat a doua dupa o interventie chirurgicala pentru a verifica ca totul este in ordine, ti se da un plan orientativ de tratament care include preturile si daca ti se promite ca ve fi sunat(a) inapoi, poti sa fii sigur(a) ca asa se intampla.
Oare cand vor invata si firmele din Romania (in special bancile) ca clientii se pastreaza deoarece ii tratezi cu consideratie si nu pentru ca ai preturile cele mai mici?
joi, 6 august 2009
Diverse
In ultima saptamana nu am avut chef de prea multe chestii. Mai ales ca o extractie a unei masele de minte iti cam taie cheful de orice cel putin 3 zile[in prima te gandesti te te asteapta, in a doua esti plin de calmante iar in a treia incerci te recuperezi dupa calmante :-) ].
Oricum, astazi, prin forta imprejurarilor a trebuit sa stau mai mult cu laptopul de serviciu deschis [deci nu am avut filme la care sa ma uit]. Prin urmare, am citit toate feed-urile RSS pe care le-am neglijat in ultimele zile. Plus, am fost "expusa" si la jurnalele de stiri de la ora 13:00, lucru care se intampla extrem de rar, dat fiind faptul ca ma uit la televizor doar o data pe trimestru.
Concluzia: nu stiu cum de nu suntem toti pe antidepresive. Este deprimant sa vezi oameni care isi omoara propii copii, sau se omoara pe ei insisi pentru ca au impresia ca un automobil este atotputernic. Sau sa citesti despre magariile care le fac guvernantii si despre gunoaiele pe care le imprastiem in stanga si in dreapta fara sa ne gandim nici macar o secunda ca cei care vin dupa noi poate vor muri ingropati in PET-urile noastre de unica folosinta.
Parca sintagama "Life is hard and then you die" are din ce in ce mai mult sens. Deprimant, nu-i asa?
Oricum, astazi, prin forta imprejurarilor a trebuit sa stau mai mult cu laptopul de serviciu deschis [deci nu am avut filme la care sa ma uit]. Prin urmare, am citit toate feed-urile RSS pe care le-am neglijat in ultimele zile. Plus, am fost "expusa" si la jurnalele de stiri de la ora 13:00, lucru care se intampla extrem de rar, dat fiind faptul ca ma uit la televizor doar o data pe trimestru.
Concluzia: nu stiu cum de nu suntem toti pe antidepresive. Este deprimant sa vezi oameni care isi omoara propii copii, sau se omoara pe ei insisi pentru ca au impresia ca un automobil este atotputernic. Sau sa citesti despre magariile care le fac guvernantii si despre gunoaiele pe care le imprastiem in stanga si in dreapta fara sa ne gandim nici macar o secunda ca cei care vin dupa noi poate vor muri ingropati in PET-urile noastre de unica folosinta.
Parca sintagama "Life is hard and then you die" are din ce in ce mai mult sens. Deprimant, nu-i asa?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
