Despre libertatea de a alege

Pana acum cateva zile stiam doar ca exista "Penn & Teller Bullshit". Habar nu aveam cu ce se mananca si presupuneam ca este despre dedesubturile magiei dat fiind faptul ca Penn si Teller sunt magicieni care un show foarte popular in Las Vegas. Insa acum m-am lamurit. Emisiunea asta (sau show, asa cum este ea denumita in engleza) prezinta ceea ce pentru creatorii ei - respectiv Penn si Teller - este bullshit. Traducerea literala in romana este rahat de taur (bull - taur, shit - rahat). Pe scurt, rahat. Eu prefer cuvantul in engleza. Are o sonoritate care este in armonie cu urechile mele.

Temele care sunt discutate sunt variate - de la metoda din spatele Alcoliciilor Anonimi, trecand prin dreptul care il ai sa folosesti cuvinte considerate injurioase si ajungand la ecologie si tendinte ca New Age si Feng Shui. In opinia lui Penn si Teller, mult chestii care ne inconjoara sunt bullshit. Adica sunt supersitii si idei care nu au sustinere logica. De exemplu, ca prin hipnoza iti poti mari sanii sau penisul. Sincer, am vazut primele 2 sezoane si nu cred ca fi gasit un singur subiect care sa imi provoace reactii de respingere totala. Nici macar episodul in care spun ca reciclarea hartiei si plasticului este de fapt ineficienta si chiar este mai costisitoare, in termeni de resurse si plouare, decat obtinerea respectivelor materiale prin metode traditionale. Si asta pentru ca isi sustin punctul de vedere cu numere si statistici.

Stiu, statisticile sunt noua religie in care avem incredere. Si pot fi manipulate. Iar asta ma aduce la libertatea de alegere (credeati ca nu mai ajung si asta, nu?). Pana la urma, este liber sa alegi ce crezi. Vrei sa crezi ca lumea a fost creata in 6 zile si are numai 6000 de ani vechime? Vrei sa crezi ca o pastila te va scapa de kilogramele in plus? Vrei sa crezi ca te-au rapit extraterestrii? Nu am nimic impotriva. Dar nu incerca sa imi impui mie credintele tale personale. Daca eu vreau dovezi, sau ideile tale nu se potrivesc cu sistemul meu de concepte sau cu felul in care vreau sa ma comport, asa este treaba mea. Nu poti sa imi ceri sa ader la ceea ce tu crezi. Si nu ma supar daca imi spui ca sistemul meu de credinte este bullshit. Nu ma deranjeaza. Poate este bullshit. Poate peste 5 ani tot ceea ce cred eu va fi infirmat de o descoperire oarecare. Insa asta este cheia pe care eu ma bazez. Eu cred ca totul se schimba si ca este imposibil sa fiu detinatoarea adevarului absolut. Insa daca tu incerci sa imi spui ca de fapt ca poti afla adevarul absolut daca faci X sau crezi in Y, atunci radarul meu de bullshit se activeaza. Eu vreau sa fiu flexibila. Vreau sa stiu ca, pusa in fata dovezilor, o sa imi schimb parerea. Ca de fapt mai avem intodeauna ceva de aflat, ca mai exista o solutie, o varianta sau o explicatie. Mi se pare linistitor ca pot rezolva o problema prin mai multe metode, care au evoluat in timp. Varietate inseama o baza solida de evolutie. Si tu nu poti sa imi cer sa devin statica si unilaterala numai pentru asa este conceptia ta despre lume sau un anumit subiect. Stiu, este greu sa cer flexibilitate de la cineva care pretuieste rigiditatea. Si ajungem si la problema de fond: frica de libertate. Sa alegi poate fi uneori inspaimantator. Pentru ca s-ar putea sa fi singura (singurul) in cercul tau de cunostinte care va alege respectiva idee sau comportament. Si s-ar putea sa fi ostracizat din cauza asta. Iar animalul social din tine iti sopteste in permanenta: sa fii ca ceilalti este calea prin care supravietuiesti. Insa nu ti se pare ca uneori costul este uneori prea mare? Mai ales acum, cand supravietuirea nu mai este un imperativ atat de stringent?