Dor de duca

La serviciu, daca nu pot sa ma concentrez la cea am de facut, ma uit pe fereastra. Deoarece nu mai este vara si soarele este ascuns de nori jaluzele sunt trase si de la biroul meu vad o bucata mare de cer. Mai de dimineata ma uitam cum trec norii am vazut si un avion care se pregatea sa aterizeze. Si brusc mi s-a facut dor de senzatia aceea pe care o ai cand te urci in avion sau in tren. Chiar daca nu pleci in vacanta te cuprinde sentimentul acela de infrigurare la gandul ca vei intalni locuri si oameni noi. Este putin stresant dar este placut. A trecut ceva vreme de cand sinapsele mele au condus implusurile specifice acestui sentiment. Partea deprimanta este ca nu stiu daca o sa am parte de el la anul. Dar speranta moare ultima.

Pragul care te aduce cu picioarele pe pamant

De cateva zile ma tot gandesc la o intamplare (incident?) din primavara. Ma intorceam acasa dupa o zi foarte placuta petrecuta in oras. Mai era un pic si se intuneca iar pe cer era un spectacol superb de lumini creat de nori si soarele care apunea. Prin urmare, ma uitam la cer si imi doream sa am un aparat foto care sa surprinda toata frumusetea pe care o vedeam. Apoi mintea mea zburda pe plaiuri mai verzi. Cand, deodata, ma trezesc intinsa la pamant cat sunt eu de lunga.

Motivul? Ma impiedicasem de un limitator de viteza, unul dintre cele cateva care fusesera montate pe strada mea cu putin timp in urma. Inca nu aveam memorate in subconstient locatia acestor limitatoare si bineinteles ca s-a intamplat ce s-a intamplat.

A fost o experienta foarte dureroasa, din mai multe puncte de vedere. In primul rand, mi-am julit palmele si un genunchi. In al doilea rand, caderea din stratosfera (mentala si fizica) in care ma aflam m-a facut sa ma simt mica si neinsemnata. Acelasi sentimente le am ceva timp. Nu s-a intamplat nimic similar, este doar un efect de acumulare a mai multor lucruri ce s-au intamplat de atunci. Si asta m-a facut sa ma gandesc la pragurile pe care le trecem, la propiu si la figurat, de-a lungul timpului. Uneori te trantesc la pamant cand ti-e lumea mai draga iar in alteori iti permit un scurt moment de perspectiva care iti ghideaza actiunile in continuare. Cred ca mi-ar trebui mai multe din a doua categorie.

De ce trebuie sa ne scoatem ochelarii de cal

Ieri m-am inscris la Blog Action Day. Ei invita in fiecare an bloggerii sa scrie despre o anumita tema in aceiasi zi. Anul acesta este vorba despre schimbarile climatice.

Citeam de curand un post despre regula 1-9-90. Pe scurt, regula spune ca 90% din membrii unei comunitati (online sau de alt tip) utilizeaza resursele puse la dispozitie dar nu contribuie, 9% contribuie ocazional si doar 1% sunt responsabili de majoritatea contributiilor. In unele comunitati proportia celor care contribuie poate fi chiar si mai mica.

Ne mai mira atunci ca se face atat de putin pentru a preveni schimbarile climatice? Oamenii nu se gandesc prea mult la lucrurile pe care le intalnesc zilnic. Vremea este un lucru care ne insoteste in fiecare zi din viata noastra. Ne plangem ca este prea cald, prea frig, prea umed. Insa nu ne gandim de ce uneori este prea cald. Si ce putem face ca in viitor sa nu mai fie asa de cald. Este enervant uneori cat de putin ne gandim la consecintele actiunilor noastre. Traim de parca saptamana viitoare nu exista. Stiu, este epuizant sa traiesti gandindu-te mereu la viitor. Insa trebuie sa ne extindem orizontul dincolo de cele cateva zile pe care le luam in considerare cand luam decizii ca a merge la magazinul ce se afla la un 1km de casa cu masina, sau a taia copacii din padure ca sa platesc ratele la televizorul cu plasma, sau a cumpara chestii pe care le folosesc de cateva ori si apoi le arunc. Pentru ca altfel faimoasa fraza a doamnei Pompadur - "Dupa noi potopul" - o sa devina o realitate infricosatoare. Si nu pentru noi, ci pentru copii nostri.

Daca nu stii de unde sa incepi, ai aici cateva idei. Dar cel ma simplu ar fi asta: inainte sa cumperi orice gandeste-te "oare am neaparata nevoie?". Si daca raspunsul este "nu" sau "poate nu" atunci orienteaza acei bani catre altceva. Nu este rusinos sa consumi mai putin. Este o dovada de respect. Toate resursele noastre provin din natura. Si atata vreme ca tratam natura cu respect, vom avea resurse.

Un vot nu poate schimba totul..

...dar poate fi un inceput. De cand febra electorala a cuprins Romania ideea de a merge la vot si de a alege dintre politicieni egal de corupti imi provoaca repulsie. Prin urmare, m-am hotarat sa votez altceva: una dintre ideile propuse de Goole prin Proiectul "10 la puterea 100". Ce idee am votat? Asta: Work toward socially conscious tax policies. Cred ca avem nevoie de asta, in special de Romania.

Iar in ceea ce priveste mersul la vot pentru prezidentiale ma mai gandesc. Poate reusesc chiar sa ajung, daca merg intai la farmacie sa cumpar niste antiemetice. De fapt, suntem intre doua alegeri imposibile: voteaza, si nimic nu se schimba sau nu vota si asteapta-te la rezultate similare cu prima optiune.