joi, 17 decembrie 2009
Unul din lucrurile care ma enerveaza
De marti incoace ma tot "lovesc" de un cuvant: deszapezire. Si ma enerveaza pentru ca de fapt in Bucuresti nu "se deszapezeste" ci zapada se muta de pe sosea pe trotuar si apoi inapoi pe sosea si apoi pe trotuar... Nu poti sa te traversezi strada sau sa te urci in autobuz pentru ca trebuie sa calci in baltoace pline de zapada. Din punctul meu de vedere a deszapezi inseamna sa iei zapada si sa o muti undeva nu incomodeaza pe nimeni. Dar traim in Romania si daca lucrurile pot fi facute aiurea pentru a fi repetate de 50 pana se ajunge la un rezultat cat de cat ne-hidos (scuze pentru licenta poetica) atunci vor fi facute cat mai aiurea posibil. Iar asta este un al doilea lucru care ma enerveaza. Nu pot sa spun ca eu fac de prea multe ori lucrurile perfect din prima incercare, dar macar incerc sa gandesc un plan cat de cat logic inainte sa ma apuc de ceva. Orice este perfectibil dar asta nu inseamna ca trebuie sa incepi a reinventezi roata de fiecare data.
vineri, 4 decembrie 2009
Nu incercati sa reglati imaginea...
Privi in jos si se minuna: "Oare cand mi-am dat cu oja rosie pe unghiile de picioare?" Ciudat, nu isi amintea sa fi cumparat vreodata oja rosie. Roz, poate. Dar rosie? Ridica privirea si descoperi ca reflexia ei o astepta cuminte in oglinda. Se mira iarasi: "Parca ieri nu aveam parul negru. Oare cand s-a schimbat?" Intinse mainile in fata si isi privi dosul palmelor. Pielea stralucea molatic. Degetele pareau mai lungi ca de obicei si unghiile aveau acelasi rosu aprins care le vazuse mai devreme pe unghiile de la picioare. Asta o facu se se uite din nou in jos. Acum observa firele subtirii aurii. Purta sandale. In decembrie? Incepu sa creada serios ca a ajuns intr-o realitate alternativa.
O voce iritata se auzi in spatele ei:
- Hei, te-am intrebat ceva!
Tresari si se intoarse. Dadu cu ochii de o fata oarecum cunoscuta. Apoi de gri, albastru si alb. Si atunci isi aduse aminte: era pe scaunul ei de la birou si... intrase intr-adevar intr-un univers alternativ: http://www.incaltamintecitychic.ro/. Ofta si inchise fereastra browserului. Mai avea doua ore de program.
O voce iritata se auzi in spatele ei:
- Hei, te-am intrebat ceva!
Tresari si se intoarse. Dadu cu ochii de o fata oarecum cunoscuta. Apoi de gri, albastru si alb. Si atunci isi aduse aminte: era pe scaunul ei de la birou si... intrase intr-adevar intr-un univers alternativ: http://www.incaltamintecitychic.ro/. Ofta si inchise fereastra browserului. Mai avea doua ore de program.
miercuri, 2 decembrie 2009
Da' eu cu cine votez?
Am citit acum cateva minute un post al Simonei Tache care exprima perfect dilema mea: eu cu cine votez? Atunci cand singurele optiuni pe care le ai sunt la fel de respigatoare ce criterii folosesti ca sa iei o decizie?
De ce ma preocupa turul doi al prezidentialelor? Pentru am decis ca inactiunea - adica sa nu votez - nu mai este o optiune. Pana la urma este dreptul si responsabilitea mea sa imi exprim opinia. Sper numai ca sa apara la un moment dat si clasa politica care sa imi ofere optiuni mai bune decat sunt acum.
De ce ma preocupa turul doi al prezidentialelor? Pentru am decis ca inactiunea - adica sa nu votez - nu mai este o optiune. Pana la urma este dreptul si responsabilitea mea sa imi exprim opinia. Sper numai ca sa apara la un moment dat si clasa politica care sa imi ofere optiuni mai bune decat sunt acum.
marți, 1 decembrie 2009
Munca in liniste
Este 1 decembrie si eu sunt la serviciu. A fost o alegere propie, pentru ca aveam un proiect care sigur nu l-as fi terminat pana la deadline daca nu veneam astazi la birou.
Este uimitor cate poti sa faci cand esti singur, in spatiul pe care creierul tau il recunoaste ca fiind locul de munca. Si mai ales cand poti sa asculti radioul preferat. Nu pot spune ca am incercat acest lucru de prea multe ori, deci nu stiu daca este o regula, insa am avut un spor fantastic. Adica, am terminat proiectul - versiunea beta, cel putin. Finisajele trebuie facuta dupa ce primesc feed back de la cei pentru care l-am facut.
Cred ca pana la urma o sa imi aranjez un spatiu de lucru si acasa. Ca sa ma ajute atunci cand o sa vreau sa lucrez de acasa.
Este uimitor cate poti sa faci cand esti singur, in spatiul pe care creierul tau il recunoaste ca fiind locul de munca. Si mai ales cand poti sa asculti radioul preferat. Nu pot spune ca am incercat acest lucru de prea multe ori, deci nu stiu daca este o regula, insa am avut un spor fantastic. Adica, am terminat proiectul - versiunea beta, cel putin. Finisajele trebuie facuta dupa ce primesc feed back de la cei pentru care l-am facut.
Cred ca pana la urma o sa imi aranjez un spatiu de lucru si acasa. Ca sa ma ajute atunci cand o sa vreau sa lucrez de acasa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
