In ultima saptamana nu am avut chef de prea multe chestii. Mai ales ca o extractie a unei masele de minte iti cam taie cheful de orice cel putin 3 zile[in prima te gandesti te te asteapta, in a doua esti plin de calmante iar in a treia incerci te recuperezi dupa calmante :-) ].
Oricum, astazi, prin forta imprejurarilor a trebuit sa stau mai mult cu laptopul de serviciu deschis [deci nu am avut filme la care sa ma uit]. Prin urmare, am citit toate feed-urile RSS pe care le-am neglijat in ultimele zile. Plus, am fost "expusa" si la jurnalele de stiri de la ora 13:00, lucru care se intampla extrem de rar, dat fiind faptul ca ma uit la televizor doar o data pe trimestru.
Concluzia: nu stiu cum de nu suntem toti pe antidepresive. Este deprimant sa vezi oameni care isi omoara propii copii, sau se omoara pe ei insisi pentru ca au impresia ca un automobil este atotputernic. Sau sa citesti despre magariile care le fac guvernantii si despre gunoaiele pe care le imprastiem in stanga si in dreapta fara sa ne gandim nici macar o secunda ca cei care vin dupa noi poate vor muri ingropati in PET-urile noastre de unica folosinta.
Parca sintagama "Life is hard and then you die" are din ce in ce mai mult sens. Deprimant, nu-i asa?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu