Saptamana asta si cea viitoare sunt in concediu. Prin urmare, creierul meu a intrat in vacanta si nu am avut inclinatie sa scriu. Aseara, pe la ora 1 noaptea am citit un post a lui Zoso despre cum in Romania oamenii traiesc in case pe care nu si le permit, case care le-au cumparat inainte de '89 si acum piata imobiliara le evalueaza la zeci de mii de dolari.
Nu pot sa spun ca sunt experta in economie dar chestia asta se vede cu ochiul liber. In Romania avem tendinta sa traim mult peste posibilitatile noastre doar pentru ca avem niste prejudecati mostenite din vremuri... nici nu stiu daca se le spun mai bune sau mai rele. Pur si simplu, la noi este normal sa iti amanetezi urmatorii 35 de ani numai pentru ca "asa se face", trebuie sa iti cumperi o casa. Desi alternativa chiriei este mult mai ieftina (de cele mai multe ori) si iti lasa libertate de miscare. Nu am nevoie sa cumpara o locuinta, dar am nevoie sa renovez casa unde stau. Si cum in prezent traiesc din overdraft, sunt constienta ca nu voi avea suma necesara decat daca fac un imprumut. Ceea ce imi creeaza o stare de neliniste. Nu sunt 35 de ani de rate, dar sunt intre 5 si 10 ani. Pot spune ca deja traiesc peste posibilitatile mele. Un imprumut la banca este o extindere a situatiei actuale. Multi dintre romani se arunca in situatia asta fara sa se gandeasca de doua ori. OK, eu m-am gandit de 30 de ori pana acum si inca nu m-am hotarat sa fac pasul. Dar parca este o alternativa preferabila decat aruncatul cu capul inainte intr-o viata de "vai, trebuie sa platesc rata la banca ori raman fara casa".

Uneori ma intreb oare daca vom reusi sa supravietium sistemului economic actual.

Rezistenta la idei

Sa presupunem ca ai o retea de magazine nationale. Si iti faci si un magazin online. Si pe urma te gandesti ca ar fi bine sa te duci la companii mari sa le propui discount-uri daca angajatii lor cumpara din magazinul tau online. Iar cineva dintr-o companie iti spune: "Stii, ar fi in interesul tau sa dai optiunea ca oamenii sa faca comanda online si apoi sa o poata ridica fara nici un cost suplimentar, in aceiasi zi, de la un magazin de al tau, pentru ca este in drumul lor." Iar tu zici nu, pentru ca magazinele si site-ul au doua stocuri diferite si nu poti sa le "amesteci".

Si acum vine intrebarea de un milion de dolari: daca tot vrei sa iti cresti vanzarile de ce naiba nu integrezi sistemele? Sau de cei nu te-ai gandit sa iti faci magazinul online ca o extensie a celor fizice? Cu te ajuta sa ai doua evidente de stoc diferite, care nu iti dau flexibilitatea de a oferi servicii clientilor tai? Poate sunt influentata de ideile lui Chris Anderson (tocmai ascult audiobook-ul Free - The Future of a Radical Price) insa in era web 2.0, in care atat de multe lucruri sunt gratis, mi se pare o prostie sa incerci sa impui preturi si marje de profit care iti alunga clientii.

O idee pentru a da peste cap licitatiile aranjate

Nu stiu daca este aplicabila pentru Romania insa studentul din articolul asta http://www.good.is/post/utah-student-throws-federal-land-auction-into-total-chaos/ cred ca a avut o idee buna: participa la o licitatie fara nici o intentie de a plati, doar pentru a obliga sistemul sa reia licitatia si astfel sa castigi niste timp. Oare la noi are cineva tupeul si nebunia sa faca acelasi lucru? Poate ne trezeste din inertia cu care privim jaful facut in tandem de stat si cei care "cotizeaza" unde trebuie.

Tot pe aceiasi tema: o poza care am primit-o astazi de dimineata pe mail.

Probleme, probleme, probleme

Citeam mai devreme ultimele feed-uri de pe Google Reader. Numai probleme: incalzirea globala, foamete, Afganistan. Ma sperie lumea in care traim. Stiu ca nici o perioada istorica nu a fost roz, dar parca este din ce in ce mai rau. Sau faptul ca putem afla ca s-a intamplat o nenorocire la zeci de mii de kilometri distanta in doar trei click-uri face situatia mai intunecata? Categoric, am devenit un sat planetar. Din pacate, inca vrem sa moara capra vecinului.

Raison d'etre

Nu pot spune ca am spirit de turma. Nu spun ca imi lipseste cu desavarsire, ci doar ca nu exercita presiune asupra mea sa ma conformez de fiecare data cand ma trezesc intr-o situatie in care majoritatea celor din jurul meu actioneaza intr-un anumit fel. Uneori este o decizie constienta - "de ce sa fac si eu la fel? cu ce ma ajuta?" - iar alta data este pur si simplu o reactie de respingere deoarece aceea actiune contravine felului meu de a fi.

Iata de ce am ezitat mult pana cand am facut un blog. Se pare ca toata lumea isi face blog astazi. Iar eu citesc cateva care sunt foarte bune. Si uneori ma intreb: "ce naiba pot sa spun eu incat sa fie interesant pentru altii?". Insa cineva mi-a adus aminte astazi un principiu din NPL care il cam uitasem: uneori este bine sa faci un lucru diferit de ceea ce faci tu in mod obisnuit doar pentru a-ti pune creierul in miscare.

Prin urmare asta este incercarea mea de a-mi pune in miscare creierul. Nu am nici mai mica idee daca o sa mearga sau nu.