Saptamana asta si cea viitoare sunt in concediu. Prin urmare, creierul meu a intrat in vacanta si nu am avut inclinatie sa scriu. Aseara, pe la ora 1 noaptea am citit un post a lui Zoso despre cum in Romania oamenii traiesc in case pe care nu si le permit, case care le-au cumparat inainte de '89 si acum piata imobiliara le evalueaza la zeci de mii de dolari.
Nu pot sa spun ca sunt experta in economie dar chestia asta se vede cu ochiul liber. In Romania avem tendinta sa traim mult peste posibilitatile noastre doar pentru ca avem niste prejudecati mostenite din vremuri... nici nu stiu daca se le spun mai bune sau mai rele. Pur si simplu, la noi este normal sa iti amanetezi urmatorii 35 de ani numai pentru ca "asa se face", trebuie sa iti cumperi o casa. Desi alternativa chiriei este mult mai ieftina (de cele mai multe ori) si iti lasa libertate de miscare. Nu am nevoie sa cumpara o locuinta, dar am nevoie sa renovez casa unde stau. Si cum in prezent traiesc din overdraft, sunt constienta ca nu voi avea suma necesara decat daca fac un imprumut. Ceea ce imi creeaza o stare de neliniste. Nu sunt 35 de ani de rate, dar sunt intre 5 si 10 ani. Pot spune ca deja traiesc peste posibilitatile mele. Un imprumut la banca este o extindere a situatiei actuale. Multi dintre romani se arunca in situatia asta fara sa se gandeasca de doua ori. OK, eu m-am gandit de 30 de ori pana acum si inca nu m-am hotarat sa fac pasul. Dar parca este o alternativa preferabila decat aruncatul cu capul inainte intr-o viata de "vai, trebuie sa platesc rata la banca ori raman fara casa".
Uneori ma intreb oare daca vom reusi sa supravietium sistemului economic actual.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu