Dor de duca

La serviciu, daca nu pot sa ma concentrez la cea am de facut, ma uit pe fereastra. Deoarece nu mai este vara si soarele este ascuns de nori jaluzele sunt trase si de la biroul meu vad o bucata mare de cer. Mai de dimineata ma uitam cum trec norii am vazut si un avion care se pregatea sa aterizeze. Si brusc mi s-a facut dor de senzatia aceea pe care o ai cand te urci in avion sau in tren. Chiar daca nu pleci in vacanta te cuprinde sentimentul acela de infrigurare la gandul ca vei intalni locuri si oameni noi. Este putin stresant dar este placut. A trecut ceva vreme de cand sinapsele mele au condus implusurile specifice acestui sentiment. Partea deprimanta este ca nu stiu daca o sa am parte de el la anul. Dar speranta moare ultima.